Legenda martisorului

01 noiembrie 2014

Daca rupi fila lui februarie din calendar dai cu ochii de caldurosul martie. Luna martie pentru romani este echivelentul martisorului. Martisorul este un obicei specific românesc, pe care nu il regasim la alte popoare. În timp, traditia martisorului a fost preluata si de alte populatii de la sud de Dunare.

Obiceiul daruirii martisorului este mostenit de la daci si romani si îsi are originea in credintele si practicile agrare. Martisor, numele popular al lunii martie, este de origine latina ¬ Martius. Dupa vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, în care se celebra sarbatoarea Matronalia. În aceasta zi aveau loc serbarile lui Marte ¬ zeul fortelor naturii, al primaverii si agriculturii, ocrotitor al câmpului si turmelor.

La vechii traci, aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, inventatorul fluierului, al carui cult este legat de glia materna si de vegetatie. Acestui zeu ii erau inchinate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii.

Prima atestare a martisorului

Aceasta sarbatoare are la origine foarte multe legende ale martisorului. Nici nu se putea altfel daca ne gandim ca martisorul este vechi de peste 8000 de ani, fiind sarbatorit inca de pe vremea getilor.

Strans legate de legenda martisorului stau legate cu canaf simboluri precum: revenirea la viata, optimismul si veselia, mici talismane aducatoare de noroc, fericire si implinire. Acest simbol este purtat la vedere o saptamana sau doua. Astazi cu totii stim ca trebuie sa purtam si sa daruim martisoare, mici simboluri ale venirii primaverii, dar probabil putini dintre noi cunosc legenda martisorului ori s-au intrebat ce simbolizeaza sau cand a fost prima data purtat acesta. In calendarul ortodox pe 1 martie crestinii o sarbatoresc pe Mucenita Evodochia, numita in popor si Dochia. De numele ei sunt legate o parte din legendele martisorului.

Mai multe legende ale martisorului

O legenda spune ca atunci cand se afla la pascut cu turma sa de oi, Baba Dochia a gasit o para. Dochia a legat para cu un fir de ata pe care l-a aseazat pe desaga sa. Ziua in care Baba Dochia a gasit para era prima zi a lunii martie. Se spune astfel ca Baba Dochia a fost prima persoana care a purtat un martisor.

Daca unii ar fi tentati sa spuna ca aceste istorisiri sunt simple legende ale martisorului exista dovezi arheologice cum ca in Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. De altfel snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii.

O alta...

Una din legendele martisorului este legata de soarele primaverii… se spune ca pe vremuri, soarele lua chipul unui fecior chipes si cobora in sat, la hora. Un zmeu rau l-a pandit si in cele din urma l-a rapit inchizandu-l intr-o temnita. Dupa ce zmeul a furat soarele, lumea a devenit trista, fara rasete si veselie. Intr-una din zile, un tanar se hotaraste sa salveze soarele si sa il infranga pe zmeu. Toata omenirea l-a incurajat pe tanar si i-a dat o parte din puterea sa. Drumul flacaului pana la palatul zmeului a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. Dupa ce l-a gasit pe zmeu au inceput sa se lupte. Si s-au luptat zile si saptamani intregi pana ce flacaul l-a omorat pe zmeu si a eliberat soarele care s-a ridicat pe cer si a bucurat intreaga omenire. Odata cu revenirea soarelui pe cer, natura a reinviat, insa tanarul curajos nu a mai apucat sa prinda primavara. Sangele sau s-a scurg in zapada imaculata, in care rasareau ghiocei. De atunci exista traditia ca tinerii flacai sa impleteasca doua fire, unul alb si unul rosu si sa le ofere ofere fetelor pe care le iubesc. Rosul simbolizeaza astfel dragoste si aminteste de sangele voinicului care a salvata soarele, iar albul reprezinta sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.

Legenda Babei Dochia

O alta legenda a martisorului pe care unii o stiu de la bunici este cea legata de Baba Dochia... Baba Dochia a avut un fiu, Dragobete care s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se mai intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea acesteia ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Acesta nu este un fapt neobisnuit, pentru ca, in legendele romanilor, Iisus insotit de Sfantul Petre apar des in vietile oamenilor pentru a-i ajuta la nevoie. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat-o si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa, unde nu a fost primita cu bucurie de soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa ii spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Isus) era iubitul ei. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana cand a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Fara alte vesminte cu care sa se incalzeasca, Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta dintre iarna si primavara, bine si rau. Rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.